O povestioara!!!

olimpia80 · Trimis: 17/11/2007 17:07 Titlul subiectului: O povestioara!!!

Einten despre Dumnezeu.
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a făcut si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, dispoziția de frig exista?”
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a construit tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a produs totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”
“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”
Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Absolut orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat oferă potență (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”
“Si, continua studentul, intunericul exista”?
“Bineinteles!” raspunse profesorul.
De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”
In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”
Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate astea sunt intruchiparea raului.”
“Domnule profesor, raul perfect nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen conceput de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima

omului!”
Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic. :lol:

Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.
Sursa :www.damaideparte.ro
_________________
http://psihologic.blogspot.com/
Pentru ca raul sa triumfe e nevoie doar ca oamenii buni sa nu faca nimic!

Andreea · Trimis: 20/11/2007 13:57 Titlul subiectului:

De abia ajunºi în casa de la munte, mama lui Marcu, care are 4 ani, începu sã vâneze pãianjenii care ºi-au fãcut pânze peste tot.
Marcu atunci interveni: “Pãianjenii mici sã nu-i omori.”
Mama îi rãspunde: ”Dar nu vezi cât sunt de urâþi?”
Iar el îi spuse: “Dar pentru mamele lor sunt aºa de drãgãlaºi!”
“Dumnezeu este un tatã care doreºte binele ca ºi o mamã”, a spus o copilã la ora de religie.

Poate nu gãseºti în tine însuþi numeroase lucruri care sã-þi placã. Dar pentru Dumnezeu eºti creatura cea mai frumoasã din Univers.
_________________
Scrie lucrurile rele care ti-au fost facute pe nisip, iar pe cele bune scrie-le in marmura.

speranta · Trimis: 20/11/2007 14:34 Titlul subiectului:

Odata, demult, pe cand sfintii obisnuiau sa se coboare pe pamant si sa stea de vorba cu oamenii, iata ca si cel mai sobru dintre ei, Sfantul Ilie, lasandu-si carul de foc si tunul cu care bubuie dupa draci, ceru ingaduinta de la Dumnezeu sa umble cu pasul pe pamant si sa-si cerceteze neamurile, ce mai zic si ce mai fac, si cum mai merge lumea. Dumnezeu l-a slobozit sa se duca, doar-doar s-o mai insenina la fata, iar Sfantul Ilie batu pamantul in lung si in lat, dupa care se intoarse, cam cazut pe ganduri si codindu-se parca sa dea ochii cu Dumnezeu. Dar Domnul nu-l lasa cu una-cu doua, ci prinse a-l descoase, sa vada cu ce s-a folosit din calatoria aceea:
- Ia zi, Ilie, ce mai e pe pamant? Oare oamenii isi mai aduc aminte de mine?
- Belsug si fericire e pe pamant, Doamne, si toata zidirea ta se veseleste, cu muzici si cu oaspete, lipsita de griji mai ceva ca in Rai. Dar de tine, ca sa spun drept, nu prea mai are nimeni vreme sa-si aminteasca...
- De, mai Ilie, asa sunt oamenii: cu cat o duc mai bine, cu atit se fac mai uituci.Si asa mai curse o vreme, nu tocmai putina, dupa care iar ii veni Sfantului Ilie dorul de duca pe pamant, dar se intoarse mai degraba decat data trecuta.
- Ce-i cu tine, ma Ilie, de n-ai zabovit mai mult printre oameni?
- Apoi, Stapane, cum as fi rabdat sa stau mai mult, cand gasii pamantul la mare stramtorare, chinuit de jale si de paguba multa, ca l-a batut rau ploaia si grindina, de le-a stricat oamenilor casele si tarinile, parca a dat Iadul peste ei...
- Ce sa-i faci, mai Ilie, citeodata e si asa... Dar de mine oamenii isi mai aduc aminte? - O, sarmanii de ei, tot momentul le e numele tau pe buze, si ridica ochii inlacrimati spre cer, strigand cu glasuri rugatoare:

"Doamne, Dumnezeul nostru, fie-ti mila de noi si nu ne urgisi pentru pacatele noastre multe si grele; ci opreste prapadul, ca numai nadejdea la tine ne-a mai ramas"!
_________________
"„DUMNEZEU existã. El este prezent pretutindeni. El este întotdeauna cu mine. Numai cu ajutorul Lui, eu am tot ceea ce îmi este necesar sã am.”

Andreea · Trimis: 02/12/2007 10:31 Titlul subiectului:

Diamantul
Cu multe secole in urma, in Persia, un fermier asculta fascinat istorisirea unui necunoscut. Povestea era despre un "diamant". Conform povestitorului, diamantul era "o picatura inghetata de lumina", o nestemata atat de pretioasa, incat fiecare ar fi descoperit o mina de diamante ar fi fost mai bogat ca un rege. Pana atunci fermierul nu auzise niciodata de diamante, dar acum ardea de dorinta de a pune mana pe o asemenea comoara.
Intamplator el detinea numeroase ogoare si livezi, fiind un om bogat. Totusi, din clipa in care a auzit de diamante s-a simtit un sarantoc. Nu putea sa aiba singurul fapt pe care il dorea cu adevarat. Gandul la diamantele care asteptau sa fie descoperite undeva in lume nu-i dadea pace nici in somn. De aceea, intr-o buna zi si-a vandut pamanturile si a pornit in cautarea lor. A ratacit, pe rand, prin Africa, Palestina si Europa si, finalmente, a sosit in Spania, batran, zdrentaros si amarat. Coplesit de disperare, s-a aruncat in mare si s-a inecat. In toate calatoriile sale nu zarise nici macar un singur diamant.

Intre timp, in Persia, cel care-i cumparase ogoarele a facut o descoperire neasteptata. El a gasit un diamant intr-un bolovan negru. Cercetarile urmatoare au dezvaluit ca pe acele pamanturi existau literalmente hectare de diamante. Cu timpul, proprietatea respectiva a ajuns sa fie cunoscuta ca mina de diamante Golconda, cea mai mare si mai bogata din lume. Daca fermierul s-ar fi multumit sa ramana acasa si sa se bucure de bogatia sa, comoara la care tanjea ar fi fost toata numai a lui.
_________________
Scrie lucrurile rele care ti-au fost facute pe nisip, iar pe cele bune scrie-le in marmura.

speranta · Trimis: 03/12/2007 13:50 Titlul subiectului: pentru suflet...

Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:
- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte solitar in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, întocmai sfintilor ?
- Nu, fiule, nici vorba!
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu ?
- Nici acesta ?
- Dar atunci, cine este drept ?
- Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini. Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima

curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.

"Ii cinstim pe sfinti, imitandu-i."
_________________
"„DUMNEZEU existã. El este prezent pretutindeni. El este întotdeauna cu mine. Numai cu ajutorul Lui, eu am tot ceea ce îmi este necesar sã am.”

ossbe · Trimis: 01/09/2012 04:56 Titlul subiectului:

I like your post, very interesting indeed.

ossbe · Trimis: 01/09/2012 11:36 Titlul subiectului:

Hi!!! Nice post Thank for that) Besides my friends real agree with me)) Thank again!